Profile Image

Dr. Onerca Paul

Medic Generalist

Suntem noi înșine cauza patologiilor noastre?

După 40 de ani de experiență clinică, am ajuns la concluzia că aproape toate bolile noastre de astăzi sunt consecința logică a unor greșeli publice și/sau sociale (de exemplu, poluarea mediului înconjurător) și a unor erori foarte grave comise de persoana în cauză sau (mult mai des) de părinții săi!

Poluarea alimentelor, a aerului și a apei depășește limitele de toleranță ale organismului nostru, iar noi nu suntem deloc conștienți de această gravitate. Această poluare a mediului și a locuinței, utilizarea excesivă a medicamentelor, stresul familial, profesional și social, alimentația deficitară și, în general, un stil de viață prost, amenință pe toată lumea, tineri și bătrâni, și reprezintă, de asemenea, principala cauză a bolilor noastre cronice.

Patologiile cronice sunt în mod clar și din ce în ce mai mult în creștere

De fapt, patologiile cronice sunt în mod clar în creștere: potrivit Observatorului național privind sănătatea în regiunile italiene (date din 2017), 40 % dintre italieni au una sau mai multe patologii cronice. După cum se arată în tabelul 1, în 2017, aproximativ 24 de milioane de italieni aveau cel puțin o patologie cronică, iar 12,5 milioane dintre aceștia erau afectați de multi-cronicitate.

Cea mai frecventă boală cronică este hipertensiunea arterială, cu aproape 11 milioane de persoane afectate, urmată îndeaproape de artroză/artrită. Dar multe altele sunt în mod clar în creștere.

Mai mult, unii oncologi susțin că, dacă nu schimbăm drastic tendința actuală de a arunca în mediul înconjurător milioane de tone pe an de substanțe toxice noi și vechi, în mai puțin de 10 ani jumătate din populație va fi afectată de cancer. Într-adevăr, cancerul este în prezent a doua cauză principală de deces, după bolile cardiovasculare, dar diferența dintre aceste două boli se micșorează și se așteaptă ca în câțiva ani cancerul să o depășească.

Astăzi, așadar, datorită stării inflamatorii cronice pe care acest nou virus (SARS-CoV-2), boala sa (CoViD-19) și tratamentul vaccinal pe care l-a provocat la milioane de oameni, bolile cronice au crescut brusc în întreaga lume și vor continua să crească într-un ritm mult mai rapid decât previziunile Observatorului Național de Sănătate menționate mai sus!

Problema de sănătate a cronicității reprezintă o provocare foarte importantă pentru viitorul tuturor populațiilor lumii, deoarece, așa cum spune Organizația Mondială a Sănătății (OMS), bolile cronice sunt „probleme de sănătate care necesită un tratament continuu pe o perioadă de ani sau decenii” și vor necesita angajarea a circa 70-80% din resursele de sănătate ale lumii.

Și ce facem noi?

  • Astăzi, dobândirea de cunoștințe mereu noi în domeniul sănătății nu este doar un drept, ci și o datorie a fiecărei persoane.
  • În realitate, cheltuim miliarde de euro pentru
  • medicamente (utile, dar întotdeauna toxice),
    tratamente medicale (simptomatice),
    analize de sânge (prea multe și adesea inutile, dacă nu ne determină să ne schimbăm stilul de viață),
    ajutoare medicale (nu întotdeauna decisive),
    intervenții chirurgicale (parțial evitabile printr-o prevenție adecvată),
    campaniile de „prevenție” care sunt de fapt „campanii de diagnosticare precoce” (încă de un anumit folos, dar foarte diferite de o prevenție adevărată).

Toate acestea sunt utile, dar foarte puțin utile pentru noi (mai mult pentru industria farmaceutică și pentru cei care o manipulează). Ne este foarte puțin utilă pentru că, în ciuda acestui lucru… cifrele privind bolile italiene cresc dramatic, deoarece supraponderabilitatea, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, cancerul și demența progresează pe toate fronturile și cresc cu cât creștem în vârstă (tabelul 2).

Această tendință patologică nu este ireversibilă

Cu toate acestea, tendința patogenă în care am căzut ar fi modificabilă, dar numai dacă devenim conștienți de realitatea noastră actuală (personală, familială, socială și de mediu), de cele mai frecvente greșeli pe care trebuie să le evităm și de ceea ce ne poate apăra.

Nu putem aștepta să ne îmbolnăvim grav pentru a începe să facem ceva: prevenția valorează mult mai mult decât terapia, dar nu există prevenție reală fără conștientizarea a ceea ce ne îmbolnăvește.

Așadar, adevărata problemă este conștientizarea noastră prea mică, incapacitatea noastră de a ne opri și de a face o examinare critică a stării noastre și a situației noastre de viață.

Ne tamponăm afecțiunile de moment cu medicamente sau tratamente capabile doar să înlăture simptomul, adică fără un plan pe termen lung, fără o viziune de sus care să ne permită să vedem perspectivele viitoare, adică scopul drumului pe care ne aflăm.

În experiența mea clinică, am văzut că orice situație sau stare de sănătate este modificabilă și ameliorabilă, chiar și atunci când patologia este cronică și este prezentă de mulți ani.

Punctul crucial este însă disponibilitatea noastră de a ne schimba și alegerile pe care le facem.
Iar acest lucru nu poate fi făcut de alții pentru noi: trebuie să o facem noi înșine!

Corpul nostru ne avertizează întotdeauna înainte de a ne îmbolnăvi: de ce nu-l ascultăm?

Gândiți-vă la o persoană obeză cu dificultăți respiratorii: întâlnesc astfel de oameni în fiecare zi în timpul vizitelor mele la cardiologie. Sunt oameni care se plâng că nu pot urca scările sau că nu pot face un efort fizic minim fără a fi nevoiți să se oprească pentru a respira greu… dar majoritatea nu fac sacrificiile necesare pentru a slăbi. Desigur, au circumstanțele lor atenuante: caracter, obiceiuri dobândite, compensări pentru alte probleme … Da, toate acestea sunt adevărate, dar dacă acceptăm pasiv aceste motivații, nu facem nimic și situația patologică continuă să crească.

Să ne gândim la o persoană obeză cu dureri la genunchi, șolduri și/sau în zona lombară: se plânge că nu se mai poate mișca așa cum o făcea înainte și că are dureri pentru care trebuie să ia multe medicamente care provoacă alte daune și necesită alte medicamente … dar nici el nu face sacrificiile necesare pentru a slăbi.

Să ne gândim la un copil care se îmbolnăvește tot timpul, chiar și în urma unui scurt contact cu un alt copil răcit sau pentru că a fost expus la un pic de aer rece sau după o transpirație … dar nu se face nimic pentru a-i întări sistemul imunitar, ci doar se tratează patologia acută cu antibiotice și/sau cortizon imunosupresor.

Să ne gândim la un adolescent cu o durere de cap persistentă: ne limităm la a-i verifica vederea sau la a-l supune unor examene și analize de specialitate uneori disproporționate față de simptom (electroencefalogramă, RMN cerebral, tomografie cerebrală etc.) și la a-i administra analgezice din ce în ce mai puternice … dar rareori „pierdem” timpul vorbind cu el despre cum își trăiește viața și ce probleme întâmpină sau dacă face mișcare și are un comportament sănătos. Rareori îl întrebăm cum mănâncă și cât de mult doarme; rareori ne gândim dacă există o corelație la el între viteza de creștere în înălțime și aportul nutrițional; rareori investigăm stilul său de viață, modul său de a reacționa la situații, problemele sale relaționale în familie, la școală sau între prieteni …

Să ne gândim la o tânără cu acnee pe față și cu nereguli menstruale sau blocaj menstrual: îi dăm imediat antibiotice orale sau topice și o sfătuim să ia pilula cu estrogeni … dar chiar și aici ne oprim foarte rar să investigăm stilul său de viață și în special modul său de alimentație, orele de somn și activitatea fizică, precum și condițiile sale psiho-comportamentale, mai ales în ceea ce privește relațiile sociale cu colegii, cu părinții sau cele care apar prin intermediul mesajelor media.

Să ne gândim la o persoană care este foarte/prea ocupată cu munca sa zilnică și care probabil că are nevoie de terapie pentru hipertensiunea arterială și colesterolul, care sunt în creștere și pentru care se teme de complicații cardiovasculare: și în acest caz noi, medicii, prescriem imediat medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale și a colesterolului și pe care persoana respectivă le va lua, evident, pentru tot restul vieții… dar chiar și aici foarte rar investigăm cauzele reale ale afecțiunilor sale și în special câte ore lucrează și cât de mult doarme noaptea, tipul de muncă pe care o face, modul său de a reacționa la problemele vieții, stresul pe care îl acumulează în fiecare zi, absența activității fizice sau a momentelor de odihnă și de satisfacție pentru a compensa greutatea muncii, a familiei și a vieții de zi cu zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *