Definiția și cauzele disfuncției erectile

Disfuncția erectilă (DE sau, în mod obișnuit, impotența) este definită ca fiind incapacitatea persistentă sau recurentă de a obține sau de a menține o erecție peniană adecvată pentru a finaliza activitatea sexuală.
În funcție de etiologie, disfuncția erectilă este clasificată în forme organice și psihogene. Disfuncția este psihogenă atunci când apare la un pacient fără factori de risc deosebiți, la care nu putem găsi o cauză pentru această problemă. În majoritatea cazurilor, însă, disfuncția are o bază organică, în special vasculară.

Epidemiologia și cauzele impotenței

Se estimează că aproximativ 50-35% dintre bărbații cu vârsta de 50 de ani sau mai mult au avut un episod de disfuncție erectilă cel puțin o dată în viață.
Există numeroase cauze și factori de risc pentru disfuncția erectilă:

• Tulburări care afectează sistemul nervos central sau periferic: traumatisme sau patologii care afectează măduva spinării, determinând un deficit de conducere nervoasă; traumatisme sau neuropatii care determină deficite de neurotransmisie periferică (diabet zaharat, deficit de vitamine, abuz cronic de alcool); să nu uităm de operațiile de prostată sau de chirurgie rectală, efectuate fără a utiliza tehnica de conservare a nervilor.
• Tulburări psihologice: toate tulburările psihologice (în special S. anxios/depresivă) pot provoca sau agrava un deficit erectil.
• Tulburări hormonale care duc la o stare de hipogonadism.
• Tulburări cardiovasculare care duc la o afectare arterială și venoasă (diabet, hipertensiune, cardiopatie ischemică, ateroscleroză sistemică).

Prezentarea clinică și diagnosticul impotenței: Declinul erecției, hormonii și Dopplerul color penian dinamic.

Simptomatologia clasică a disfuncției erectile este incapacitatea de a obține (deficit erectil de obținere) sau de a menține (deficit erectil de menținere) o erecție pentru finalizarea activității sexuale.
Diagnosticul de disfuncție erectilă se bazează pe multiple examinări:

• Profilul hormonal: esențial pentru a exclude prezența hipogonadismului.
• Piatra de temelie pentru diagnosticul unei disfuncții erectile este realizarea unui examen ecografic numit Power-Colour-Doppler Penius. Examenul constă într-un Doppler cu ecou color al penisului în erecție. Erecția se obține prin injectarea de prostaglandine în penis. Cu ajutorul acestei examinări, hemodinamica penisului (fluxuri arteriale și venoase) este examinată cu atenție, permițând discriminarea între disfuncție arterială (deficit de flux în arterele cavernoase), disfuncție venoasă (deficit în mecanismul venos care permite sângelui să iasă din penis) sau disfuncție mixtă.
• Evaluarea erecțiilor nocturne: cu această examinare se evaluează erecțiile nocturne fiziologice (utilizate în principal pentru a exclude un deficit erectil de origine psihogenă).

Terapie: Pastile pentru disfuncția erectilă și proteze peniene

Pastile pentru disfuncție erectilă

Pacienții care suferă de disfuncție erectilă vasculară și, în unele cazuri, psihogenică pot beneficia de un tratament cu inhibitori ai enzimei fosfodiesterază de tip 5 (sildenafil, tadalafil și vardenafil), care pot fi administrați la nevoie sau zilnic. Condiția necesară pentru ca aceste medicamente să funcționeze este ca mănunchiurile nervoase responsabile de erecție să nu fi fost deteriorate în urma unei intervenții chirurgicale sau a unui traumatism pelvin.
Subiecții refractari la aceste medicamente sau cu leziuni ale fibrelor nervoase responsabile de erecție pot beneficia de un tratament cu farmacoterapie intracavernoasă sau, în funcție de dorința pacientului, de un tratament chirurgical al deficitului erectil prin implantarea de proteze peniene.

Proteze peniene

Terapia protetică are ca scop înlocuirea mecanismului de erecție cu dispozitive aplicate
în interiorul corpilor cavernoși care sunt capabile să dezvolte o rigiditate adecvată. În general, este
rezervată pentru cazurile în care alte terapii nu sunt eficiente. Există două tipuri principale de proteze:

• Protezele semi-rigide, care posedă un grad fix de rigiditate și mențin penisul într-o stare de semi-rigiditate constantă
• Proteze hidraulice, care, datorită unei serii de dispozitive, sunt capabile să își varieze gradul de rigiditate.
  În special, acestea constau în cilindri care sunt implantați în interiorul corpului cavernos și sunt conectați la un rezervor care conține apă sterilă și la o pompă, implantată subcutanat în scrot. Acționând asupra pompei, se poate face ca lichidul să curgă sau să se scurgă din rezervor către cilindri, realizând astfel faza de erecție și faza de flacciditate.

Inima, diabetul și disfuncția erectilă

Studii populaționale de amploare au demonstrat incidența ridicată a disfuncției erectile în populația masculină, episoadele de erecție nesatisfăcătoare fiind raportate în până la 50% din cazuri. Deși este cunoscută asocierea dintre înaintarea în vârstă și apariția disfuncției erectile, aproximativ un sfert din
sfert dintre pacienții care solicită asistență medicală pentru dificultăți în actul sexual au vârsta sub 40 de ani. În ultimii 20 de ani, cercetările clinice privind disfuncția erectilă s-au concentrat asupra fiziopatologiei care stă la baza acestei tulburări și a relației sale cu bolile cardiovasculare; a reieșit că pacienții cu disfuncție erectilă prezintă un risc crescut de a prezenta boli cardiace în anii următori, ceea ce face din disfuncția erectilă un semnal de alarmă pentru posibile evenimente adverse cardiovasculare. Acest concept a fost coroborat de mai multe institute de cercetare clinică din întreaga lume și, recent, a apărut faptul că și alte patologii (diabet zaharat, tulburări hormonale și metabolice) sunt asociate cu disfuncția erectilă, sugerând pentru disfuncția erectilă rolul unui „indice general de sănătate”. Aceste date subliniază, prin urmare, importanța unei evaluări clinice adecvate a pacienților cu disfuncție erectilă.

Sursa: Potencialex.ro/blog/